Umorul - I. Creanga

Pos3idoN · Administrator Data inscrierii: 05/Noi/2007 Mesaje: 6

Amintiri din copilãrie
Umorul
Ion Creangã

Umorul “Amintirilor din copilãrie” are ca sursã, în primul rând, comicul de situaþie, cãci unele întâmplãri sunt hazlii prin însãºi natura lor. Astfel sunt timpul plecãrii la Iaºi, întâmplarea de la rohatca Pãcurari, înfãþiºarea dezolantã, aproape groteascã, a “zmeilor” lui moº Luca sau imaginea dãscãlimii adunate la seminarul de la Socola.
Diferenþa dintre intenþie ºi realitate, neconcordanþa dintre aparenþã ºi esenþã, nepotrivirea dintre situaþii ºi rezolvarea lor în mod neaºteptat sunt tot atâtea surse ale umorului care au ca urmare opoziþiile între diverse întâmplãri, situaþii ºi fapte.
Astfel apar opoziþiile dintre gândurile de cãlugãrie ale lui Nicã ºi imposibilitatea comunicãrii lor, tristeþea celor hãrãziþi surghiunului ºi bucuria fetelor ºi a flãcãilor rãmaºi în sat, dintre tulburarea lui moº Luca ºi bucuria din final a copiilor.
Deosebit de semnificativã este ºi imaginea realã a “smârþoagelor de cai” ai bãtrânului în evidentã discrepanþã cu pãrerea Smarandei care vedea în ei “doi cai ca doi zmei”.
Sursã a umorului este ºi trecerea de la lucrurile serioase la glumã, schimbarea registrului rememorãrii, evitând totodatã ºi “cãderea în urâcioasa întristare”.
Astfel, evocând liric universul satului, pentru a nu cãdea în melancolie, Creangã introduce o vorbã de duh: “... ºi câte alte petreceri umplute de veselie nu se fãceau pe la noi, de-þi pãrea tot anul zi de sãrbãtoare! Vorba unei babe: Sã dea Dumnezeu tot anul sã fie sãrbãtori ºi numai o zi de lucru, ºi atunci sã fie praznic ºi nuntã”. [!...]
Umorul lui Creangã, realizat printr-o diversitate de procedee, are calitatea de a pune în evidenþã dragostea faþã de oameni, el nu sancþioneazã, nu dã verdicte morale, ci priveºte cu îngãduinþã micile defecte omeneºti.